Prietenia

Prietenie, tu esti cea mai importanta Indiferent unde se afla tovarasul pe harta Prietenie, tu esti cea mai de presus Indiferent daca anii din clepsidra s-au scurs. Nimeni nu poate trai fara prieteni, chiar daca stapaneste toate bunurile lumii. – Aristotel Relațiile de prietenie la vârsta adolescenței sunt precum o rampă de lansare în viața de adult. În jurul principiilor care stau la baza prieteniei (respectul reciproc, toleranța și înțelegerea) se vor axa și restul relațiilor pe care le vom întreprinde, cum ar fi o relație de cuplu, de colegialitate, ori cea dintre angajat și șef. Oamenii sunt ființe sociale, și, oricât am vrea să ne mințim, nu putem trăi singuri. Pentru om, sentimentul de apartenență la grup este prețios. Îi dă individului confirmarea că este suficient de bun și că eforturile depuse nu sunt în zadar. Cu cât grupul are standarde mai ridicate, cu atât mai bine se va simți omul care face parte din el, deoarece un lucru care nu este accesibil tuturor stârnește sentimentul că ești special și diferit față de marea majoritate. Alegerea prietenilor potriviți Este important să ne înconjurăm cu oameni de la care avem ce învăța și care să ne încurajeze să evoluăm din toate punctele de vedere Oamenii sunt ființe sociale, și, oricât am vrea să ne mințim, nu putem trăi singuri. Pentru om, sentimentul de apartenență la grup este prețios. Îi dă individului confirmarea că este suficient de bun și că eforturile depuse nu sunt în zadar. Cu cât grupul are standarde mai ridicate, cu atât mai bine se va simți omul care face parte din el, deoarece un lucru care nu este accesibil tuturor stârnește sentimentul că ești special și diferit față de marea majoritate. Alegerea prietenilor potriviți Este important să ne înconjurăm cu oameni de la care avem ce învăța și care să ne încurajeze să evoluăm din toate punctele de vedere.

Copilăria este inima tuturor vârstelor

Copilăria este inima tuturor vârstelor Preşcolarul 3-7 ani În consecința dezvoltării motorii, spațiul în care se mișcă copilul este din ce în ce mai vast. Stimularea variată conduce la o accentuată dezvoltare senzorială mai ales în ceea ce privește sensibilitatea vizuală și auditivă. Reprezentările copiilor sunt prima instanță a transformării impresiilor senzoriale, apoi reprezentarea copiilor evoluează și pe măsura întăririi reprezentării prin revenirea la obiectul pe baza căruia s-a format, ea devine tot mai schematică și mai puțin legată de concret. Formarea reprezentărilor de mărime, formă, timp, spațiu are o valoare foarte mare pentru formarea noțiunilor de mai târziu. Reprezentarea este un proces reconstitutiv în care se implică operații mintale și dacă acestea nu s-au format încă, în structura imaginii se impun, fie dominante perceptive, fie ceea ce știe copilul despre acel obiect (Tinca Crețu, 2001 p.149). Există 5 conduite ce implică construirea sau folosirea de semnificații pentru a reprezenta un obiect sau un eveniment: imitația amânată – imitația este o prefigurare a reprezentării fără ca aceasta să fie prezentă în gândire; – imitația amânată începe în absența modelului și prefigurează reprezentarea propriu-zisă (la sfârșitul perioadei senzorio-motorie); jocul simbolic – la 2, 3 ani și 5, 6 ani; este descris ca fiind apogeul jocului infantil; -lumea adulților prezintă pentru copil două obstacole la care trebuie să se adapteze: limbajul și regulile pe care nu le înțelege; -jocul simbolic reprezintă exercițiul de familiarizare cu situațiile noi, dificile, problematice în care prin folosirea simbolurilor copilul rezolvă mai ales conflictele afective servind la compensarea unor trebuințe nesatisfăcute, la răsturnări de roluri etc.; -jocul simbolic poate evidenția conflicte inconștiente: interese sexuale, fobii, apărarea împotriva angoasei, agresivitate sau identificare cu agresorii; desenul – 1. „realismul fortuit”; 2. „realismul neizbutit”; 3. „realismul intelectual”; 4. „realismul vizual” (8, 9ani). imaginea mintală = imitații interiorizate, reproductive și anticipative; – statice, cinetice, de transformare; – la nivel preoperator imaginile mentale sunt statice, după 7, 8 ani apar cele cinetice; evocarea verbală – limbajul. Dezvoltarea personalității copilului, după H. Wallon, în perioada 3-6 ani corespunde stadiului personalismului. În cursul acestei perioade se pot distinge mai multe substadii: perioada de opoziție, de la 3 la 4 ani, face parte din nevoia afirmării personalității ce se naște acum. Copilul, bazându-se pe relativa independență și autonomie nou câștigată, câștigă prin opoziția față de ceilalți, conștiința de sine, ca fiind diferit de ceilalți perioada de grație, de la 4 la 5 ani, este cea în care eul copilului tinde să se valorizeze, el caută acum aprobarea. Îi place să se dea în spectacol și se vrea seducător pentru adultul din preajmă și pentru propria sa satisfacție. Este o perioadă de narcisism perioada de imitație, de la 5 la 6 ani, corespunde momentelor când copilul consacră mult timp imitației adultului nu doar la nivelul gesturilor, ci si la nivelul rolurilor, personajelor, atitudinilor. În perioada precedentă, imitația era aproape simultană producerii atitudinii, acum ea devine progresiv amânată contribuind imitația propriu-zisă. Imitația este un concept cheie în gândirea walloniană, ea făcând legătura între inteligența situațională și inteligența discursivă

Copiii nu-si amintesc ceea ce incerci sa-i inveti. Ei isi amintesc ceea ce esti

Copiii nu-si amintesc ceea ce incerci sa-i inveti. Ei isi amintesc ceea ce esti Din punct de vedere social şi emoţional, copiii la vârsta de 3 ani îi imită pe adulţii din jurul lor şi pe ceilalţi copii. Aceştia îşi exprimă afecţiunea, fără să existe un motiv anume care să-i determine să facă asta, cum ar fi faptul că primesc ceva dulce. Atunci când vine vorba de joacă, înţeleg mai bine regulile şi aşteaptă să le vina rândul. Când un alt copil plânge, reacţia nu este una pasivă, ci încearcă să înţeleagă ce se întamplă şi chiar să-l consoleze pe celălalt copil. De asemenea, înţelege conceptul de "al meu', "al lui" şi respectă mai uşor bunurile altora, înţelegând anumite bariere. Spectrul de emoţii este unul mult mai complex, faţă de vârsta de doi ani. Începând cu această perioadă, separă destul de bine ideea de mamă şi tată, înţelegând mai bine rolul fiecăruia. Dacă se produc schimbari în rutina zilnică, o percep mult mai tare şi pot fi deranjaţi de asta. Acum au capacitatea de a se îmbrăca şi de a se dezbrăca singuri. La această vârstă, ei pot face parte dintr-un colectiv, iar comportamentul pe care îl dezvoltă la grădiniţă trebuie corectat şi modelat. În general, adulţii au tendinţa de a corecta comportamentele negative, uitând să le aprecieze pe cele pozitive de Bianca Onofrei Dezvoltarea copilului nu este o ştiinţă exactă, iar aceasta poate fi influenţată de diverşi factori. De aceea, nu trebuie să-ţi încadrezi copilul într-un şablon, iar dacă nu se potriveşte perfect, să te îngrijorezi şi să concluzionezi din start că este ceva în neregulă cu el. Psihologia copilului de 3 ani este extrem de complexă, prin felul în care acesta se mişcă, vorbeşte, se joacă şi relaţioneaza cu cei din jur. De-a lungul timpului, în urma analizei medicilor şi a psihologilor, s-a realizat o listă a lucrurilor pe care le fac copii la anumite vârste, însă este perfect normal ca acestea să se întâmple mai devreme sau după vârstele indicate. Din punct de vedere social şi emoţional, copiii la vârsta de 3 ani îi imită pe adulţii din jurul lor şi pe ceilalţi copii. Aceştia îşi exprimă afecţiunea, fără să existe un motiv anume care să-i determine să facă asta, cum ar fi faptul că primesc ceva dulce. Atunci când vine vorba de joacă, înţeleg mai bine regulile şi aşteaptă să le vina rândul. Când un alt copil plânge, reacţia nu este una pasivă, ci încearcă să înţeleagă ce se întamplă şi chiar să-l consoleze pe celălalt copil. De asemenea, înţelege conceptul de "al meu', "al lui" şi respectă mai uşor bunurile altora, înţelegând anumite bariere. Spectrul de emoţii este unul mult mai complex, faţă de vârsta de doi ani. Începând cu această perioadă, separă destul de bine ideea de mamă şi tată, înţelegând mai bine rolul fiecăruia. Dacă se produc schimbari în rutina zilnică, o percep mult mai tare şi pot fi deranjaţi de asta. Acum au capacitatea de a se îmbrăca şi de a se dezbrăca singuri. La această vârstă, ei pot face parte dintr-un colectiv, iar comportamentul pe care îl dezvoltă la grădiniţă trebuie corectat şi modelat. În general, adulţii au tendinţa de a corecta comportamentele negative, uitând să le aprecieze pe cele pozitive. copii care se joaca Atunci când copilul se joacă liniştit cu un copil, mergi şi spune-i: "Bravo, mami, vezi ce frumos este să te joci cu ceilalţi copii, să împarţi jucăriile cu ei?". Astfel, copilul va începe să repete acele comportamente care sunt lăudate. În schimb, dacă este certat în permanenţă, nu va mai ştii ce trebuie să facă de fapt, va fi debusolat şi va alege o atitudine revoltată şi poate chiar agresivă. Din punct de vedere al limbajului şi al comunicării, la această vârstă, copiii pot urma instrucţiuni care implică până la două sau trei etape, de exemplu : "mergi la tata (care se află în altă cameră), ia jucaria de la el şi adu-o aici", "du-te la baie, spală-te pe mâini şi întoarce-te la masă". Legat de lucrurile cu care intră în contact, le ştiu denumirile aproape în totalitate şi înţeleg noţiunea de "pe", "în", "sub". Acum, ştiu să spună numele, vârsta şi sexul sau numele unui prieten. Înţeleg noţiunea de plural nu doar a obiectelor, ci şi a persoanelor: "noi am fost în parc", "ei au plecat". Acum, nu reuşesc să comunice doar cu părinţii, care intuiesc foarte multe lucruri despre ce urmează să transmită, ci şi cu persoanele noi, fără să fie nevoie de intervenţia părinţilor. Pot purta dialoguri scurte de două sau trei propoziţii. Chiar dacă pronunţia nu este una foarte clară şi nu înţelegi fiecare cuvânt, înţelegi foarte uşor ce îşi doreşte să transmită. Atunci când au pronunţat greşit, repetă propoziţia, dar în mod corect, fără să râzi sau să te arăţi iritată. Astfel, vor învăţa să se corecteze.Oricum, sunt adorabili atunci când pronunţă greşit cuvintele, nu-i aşa? Atunci când vine vorba de gândire, la această vârstă sunt mult mai uşor de observat treptele dezvoltării. Atunci când se joacă, pot mânui jucării cu butoane sau cu componente mobile, care le testează creativitatea şi capacitatea de adaptare. Acum, încep să imite realitatea, prin joaca cu animale, oameni sau păpuşi. Pot desena cercuri şi pot face puzzle-uri din 3 sau 4 piese. Simţul tactil este şi mai dezvoltat, astfel ei pot da paginile unei cărţi, una câte una şi pot desface borcane sau răsuci clanţele. Când vor să facă turnuleţe din cuburi, pot suprapune chiar şi 6 piese sau mai multe. Din punct de vedere locomotor, la vârsta de 3 ani, copiii se pot căţăra şi alerga cu uşurinţă, pot pedala pe o tricicletă şi pot urca şi coborî scările, păşind cu un singur picior pe fiecare scară. Chiar dacă nu îţi poţi da seama cu uşurinţă, atunci când copilul are o problemă în dezvoltarea sa fizică sau emoţională, există anumite repere, pentru ca tu să ajungi la timp la un specialist: # Copilul cade foarte des şi întâmpină dificultăţi în a urca scările; # Salivează excesiv şi vorbirea este foarte neclară; # Nu poate mânui jucăriile, chiar dacă sunt foarte simple; # Nu vorbeşte în propoziţii; # Nu înţelege intrucţiuni simple; # Nu îşi doreşte să se joace cu alţi copii şi refuză chiar şi jucăriile; # Nu obişnuieşte să facă contact vizual; # Pierde capacităţi pe care le dobândise. Acestea sunt nişte semnale de alarmă, dar nu reprezintă un diagnostic clar pentru copil. Este important să nu cauţi doar informaţii disponibile pe internet, ci să ceri părerea măcar a unui specialist. Chiar şi un medic poate să greşească; de aceea, înainte de a supune copilul unui tratament medicamentos sau unei terapii, cere mai multe păreri specializate. Atunci când vine vorba de viaţa ta ca şi părinte, nu te lăsa intimidată şi bulversată de atitudinea celorlalte mame. Există foarte mulţi părinţi cu exces de zel, care consideră că au toate răspunsurile sau că au permisiunea de a critica metodele altor părinţi. Nu pica în această capcană. Nimeni nu este un părinte perfect şi niciun copil nu este perfect. Nici nu ar trebui să existe această noţiune. Există părinţi care fac tot ceea ce le stă în putinţă să fie nişte părinţi buni şi există copii cu diverse particularităţi şi nevoi. Există copii care nu vorbesc până la vârsta de trei ani, după care excelează la acest capitol sau copii care s-au dezvoltat „ca la carte" până la vârsta de trei ani, după care au început să aibă diverse tulburări. Evită să-ţi compari copilul cu alţi copii, pentru că pui presiune atât pe tine, cât şi pe copilul tău. Vei ajunge în situaţia în care poate îţi pierzi răbdarea cu copilul, atunci când nu îi reuşeşte ceva, pentru că ştii despre alţii că au reuşit. Nu trebuie să-i insufli teama de a greşi sau competitivitatea, percepută în defavoarea sa, pentru că, pe măsură ce trece timpul, va cunoaşte sentimente precum invidia, teama de eşec, teama de părinţi si de a încerca lucruri noi.