Copilăria este inima tuturor vârstelor

Copilăria este inima tuturor vârstelor Preşcolarul 3-7 ani În consecința dezvoltării motorii, spațiul în care se mișcă copilul este din ce în ce mai vast. Stimularea variată conduce la o accentuată dezvoltare senzorială mai ales în ceea ce privește sensibilitatea vizuală și auditivă. Reprezentările copiilor sunt prima instanță a transformării impresiilor senzoriale, apoi reprezentarea copiilor evoluează și pe măsura întăririi reprezentării prin revenirea la obiectul pe baza căruia s-a format, ea devine tot mai schematică și mai puțin legată de concret. Formarea reprezentărilor de mărime, formă, timp, spațiu are o valoare foarte mare pentru formarea noțiunilor de mai târziu. Reprezentarea este un proces reconstitutiv în care se implică operații mintale și dacă acestea nu s-au format încă, în structura imaginii se impun, fie dominante perceptive, fie ceea ce știe copilul despre acel obiect (Tinca Crețu, 2001 p.149). Există 5 conduite ce implică construirea sau folosirea de semnificații pentru a reprezenta un obiect sau un eveniment: imitația amânată – imitația este o prefigurare a reprezentării fără ca aceasta să fie prezentă în gândire; – imitația amânată începe în absența modelului și prefigurează reprezentarea propriu-zisă (la sfârșitul perioadei senzorio-motorie); jocul simbolic – la 2, 3 ani și 5, 6 ani; este descris ca fiind apogeul jocului infantil; -lumea adulților prezintă pentru copil două obstacole la care trebuie să se adapteze: limbajul și regulile pe care nu le înțelege; -jocul simbolic reprezintă exercițiul de familiarizare cu situațiile noi, dificile, problematice în care prin folosirea simbolurilor copilul rezolvă mai ales conflictele afective servind la compensarea unor trebuințe nesatisfăcute, la răsturnări de roluri etc.; -jocul simbolic poate evidenția conflicte inconștiente: interese sexuale, fobii, apărarea împotriva angoasei, agresivitate sau identificare cu agresorii; desenul – 1. „realismul fortuit”; 2. „realismul neizbutit”; 3. „realismul intelectual”; 4. „realismul vizual” (8, 9ani). imaginea mintală = imitații interiorizate, reproductive și anticipative; – statice, cinetice, de transformare; – la nivel preoperator imaginile mentale sunt statice, după 7, 8 ani apar cele cinetice; evocarea verbală – limbajul. Dezvoltarea personalității copilului, după H. Wallon, în perioada 3-6 ani corespunde stadiului personalismului. În cursul acestei perioade se pot distinge mai multe substadii: perioada de opoziție, de la 3 la 4 ani, face parte din nevoia afirmării personalității ce se naște acum. Copilul, bazându-se pe relativa independență și autonomie nou câștigată, câștigă prin opoziția față de ceilalți, conștiința de sine, ca fiind diferit de ceilalți perioada de grație, de la 4 la 5 ani, este cea în care eul copilului tinde să se valorizeze, el caută acum aprobarea. Îi place să se dea în spectacol și se vrea seducător pentru adultul din preajmă și pentru propria sa satisfacție. Este o perioadă de narcisism perioada de imitație, de la 5 la 6 ani, corespunde momentelor când copilul consacră mult timp imitației adultului nu doar la nivelul gesturilor, ci si la nivelul rolurilor, personajelor, atitudinilor. În perioada precedentă, imitația era aproape simultană producerii atitudinii, acum ea devine progresiv amânată contribuind imitația propriu-zisă. Imitația este un concept cheie în gândirea walloniană, ea făcând legătura între inteligența situațională și inteligența discursivă